Aer de primăvară. Un pic pufos. Vezi teii aceia alinaţi pe stradă? Ramuri negre acoperite de paiete verzi şi ude. Toţi copacii din lume călătoresc undeva. Pelerinaj perpetuu. Îţi aminteşti, când veneam încoace, spre acest oraş, copacii călătorind pe lângă ferestrele vagonului nostru? Îţi aminteşti cei doisprezece plopi sfătuindu-se cum să treacă râul? Şi mai demult, în Crimeea, am văzut odată un chiparos aplecându-se deasupra unui migdal în floare. Odată ca niciodată, chiparosul fusese un coşar solid, înalt, cu o perie pe sârmă şi o scară sub braţ. Îndrăgostit până peste urechi, bietul om, de o micuţă spălătoreasă, roz precum petalele de migdal. Acum s-au întâlnit, în sfârşit, şi au pornit undeva împreună. Şorţul ei roz se umflă în briză; el se apleacă înspre ea cu sfială, ca şi când încă ar fi îngrijorat să nu o murdărească cu funingine. Legendă de cea mai bună calitate.
Din Zei de Vladimir Nabokov, povestire scrisă la 25 de ani în limba rusă, nepublicată, tradusă de Dmitri Nabokov în engleză. Inclusă în Povestirile lui Vladimir Nabokov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu