Watt - Zilei parte mare, nopţii parte mare

Watt rămâne una dintre marile mele preferate, dintre cărţile traduse şi dintre cărţile citite vreodată. De câte ori mă mai mir că volumul ăsta cu trei romane ale lui Beckett traduse la noi în premieră a rămas fără ecou, de parcă ar fi căzut în mijlocul unui deşert de pe altă planetă, în timp ce mari războaie încap pe muchii înguste, mi se spune că Beckett, ah, Beckett e greu de citit. Dar Beckett e amuzant, e trăsnit, e adorabil, are tot ce-ţi poţi dori. Fericirea cufundărilor şi descoperirilor este inegalabilă.
Ieri am răsfoit iarăşi volumul şi am dat de nişte pagini iubite, îngrozitor de iubite. Poate mai vrea să le iubească cineva.

***

În grădina lui Watt, în grădina mea, ne-am fi simţit mult mai nestingheriţi. Dar nu mi-a dat deloc prin minte să mă merg înapoi în grădina mea împreună cu Watt, sau să merg înainte împreună cu el în a lui. Dar nu i-a dat deloc lui Watt prin minte să meargă înapoi împreună cu mine în grădina lui, sau împreună cu mine să meargă înainte în a mea. Fiindcă grădina mea era grădina mea, iar grădina lui Watt era grădina lui Watt, noi nu mai aveam o grădină comună. Aşa că am mers încolo şi-ncoace, în felul descris, nici unul în grădina lui.
Aşa că am început, după atât de mult timp, să ne plimbăm iarăşi împreună, şi să vorbim, din când în când.
Aşa cum mergea Watt acum, aşa şi vorbea, de la coadă la cap.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Zilei parte mare, nopţii parte mare, Knott cu acum. Acum până, puţin de atât văzut ah, puţin de atât auzit ah. Seară până dimineaţa de. Auzit ce-am, văzut ce-am atunci şi. Totul liniştit, înceţoşat. Urechile, ochii şi slăbesc acum. Linişte în, ceaţă în, mutat m-am aşa.
De aici, probabil se va bănui:
că inversiunea nu afecta ordinea propoziţiilor, ci doar a cuvintelor;
că inversiunea era imperfectă;
că elipsa era frecventă;
că eufonia era o preocupare;
că spontaneitatea probabil nu lipsea;
că probabil era mai mult decât o inversiune a discursului;
că gândul era probabil inversat.
Astfel ajunge tot omul, mai devreme sau mai târziu, să invidieze musca, cu toate lungile bucurii ale verii înaintea ei.
Rostirea era la fel de rapidă, şi de înăbuşită, ca şi înainte.
Acestea erau sunete care la început, deşi mergeam faţă în faţă, erau lipsite de semnificaţie pentru mine.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Zis ce, spunea, ce, zis ce.
Astfel cred că am ratat multe bănuiesc de mare interes cu privire la presupun prima etapă sau iniţială a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Fiindcă Watt avea un puternic simţ al cronologiei, într-un fel, şi şi mai puternic îi displăcea batologia.
Mâinile mele îi părăseau adesea umerii, pentru a face câte-o însemnare în agenda lor mică. Dar ale lui nu îi părăseau niciodată pe ai mei, decât dacă le detaşam eu personal.
Însă în curând m-am obişnuit cu aceste sunete, şi apoi am înţeles la fel de bine ca înainte, adică o mare parte din ce auzeam.
Aşa că totul a mers bine, până când Watt a început să inverseze nu ordinea cuvintelor în propoziţie, ci pe cea a literelor în cuvinte.
Această nouă modificare Watt a executat-o cu discreţia lui obişnuită şi cu un simţ al ceea ce era acceptabil pentru ureche, şi cu o judecată estetică. Şi totuşi pentru cineva ca mine, dornic de informaţie mai presus de orice, schimbarea a fost destul de deconcertantă.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Urtnep ihco, muf dilap, ănzeb ăsaorg. Urtnep napmit, fup bals, fup bals. Urtnep eleip, igelab iom, igelab iom. Urtnep san, rea uerg, rea uerg. Urtnep ăbmil, etrat iclud, etrat iclud.
Acestea erau sunete care la început, deşi mergeam piept în piept, nu-mi spuneau mare lucru.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Ec siz, spunea, ec siz, ec.
Astfel cred că am ratat multe presupun de mare interes cu privire la bănuiesc cea de-a doua etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Însă în curând m-am obişnuit cu aceste sunete, şi apoi am înţeles la fel de bine ca înainte.
Aşa că totul a mers bine, până când Watt a început să inverseze nu ordinea literelor în cuvinte, ci pe cea a propoziţiilor în perioadă.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Din nimic. La sursă. La profesor. La templu. Lui i-am adus. Inima asta golită. Mâinile astea golite. Mintea asta ignorantă. Trupul ăsta fără casă. Ca să-l iubească puţinul meu s-a opus. Puţinul meu nu l-a vrut. Puţinul meu să-l înveţe a uitat. Mi-am abandonat puţinul ca să-l găsesc pe el.
Acestea erau sunete care la început, în ciuda apropierii noastre, nu-mi erau tocmai clare.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Ce zis, ce, spunea, ce zis.
Astfel bănuiesc că am ratat multe cred de mare interes cu privire la presupun cea de-a treia etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Însă în curând m-am obişnuit cu aceste sunete, şi apoi am înţeles la fel de bine ca înainte.
Aşa că totul a mers bine, până când Watt a început să inverseze nu ordinea propoziţiilor în perioadă, ci pe cea a cuvintelor în propoziţie laolaltă cu cea a literelor în cuvinte.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Aiubert ec? Tonk. Aeva ec? Tonk. Atrub ănilp are? Uhp! Aiubert rad? Un ăc libaborp. Aeva rad? Uitş un.
Acestea erau sunete care la început, deşi mergeam burtă în burtă, erau atât de goale pentru mine.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Siz ec, spunea, ec, siz ec.
Astfel bănuiesc că am ratat multe presupun de mare interes cu privire la cred cea de-a patra etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Însă în curând m-am obişnuit cu aceste sunete.
Apoi totul a mers bine, până când Watt a început să inverseze nu ordinea cuvintelor în propoziţie laolaltă cu cea a literelor în cuvinte, ci pe cea a cuvintelor în propoziţie laolaltă cu cea a propoziţiilor în perioadă.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Zicea îmi, Nu, vesta, jiletca, pantalonii, şosetele, pantofii, cămaşa, chiloţii, haina, îmbracă gata lucrurile când sunt. Zicea îmi, Îmbracă. Zicea îmi, Nu, apa, prosopul, buretele, săpunul, sărurile, mănuşa, peria, cada, spală gata lucrurile când sunt. Zicea îmi, Spală. Zicea îmi, Nu, apa, prosopul, buretele, săpunul, briciul, pudra, peria, bolul, rade gata lucrurile când sunt. Zicea îmi, Rade.
Acestea erau sunete care la început, deşi mergeam pubis în pubis, lăsau atâta de dorit pentru mine.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Ce, zis ce, spunea, zis ce.
Astfel presupun că am ratat multe bănuiesc de mare interes cu privire la cred cea de-a cincea etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Însă în curând m-am obişnuit cu aceste sunete.
Până când Watt a început să inverseze nu ordinea cuvintelor în propoziţie laolaltă cu cea a propoziţiilor în perioadă, ci pe cea a literelor din cuvinte laolaltă cu cea a propoziţiilor în perioadă.
Iată un exemplu al stilului său, din acea perioadă:
Ănîp ec av inev auiz. Un taw, un tonk. Un purt, un telfus. Un uiv, un trom. Un zaert, un timroda. Un lesev, un tsirt. Aşa tiărt, o emerv.
Asta nu însemna nimic pentru mine.
Ec siz, ec, spunea Watt, ec siz.
Astfel presupun că am ratat multe cred de mare interes cu privire la bănuiesc cea de-a cincea, nu, a şasea etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Dar până la urmă am înţeles.
Apoi Watt a început să inverseze nu ordinea literelor din cuvinte laolaltă cu cea a propoziţiilor în perioadă, ci pe cea a literelor din cuvinte laolaltă cu cea a cuvintelor în propoziţie laolaltă cu cea a propoziţiilor în perioadă.
De exemplu:
Rămu nî rămu, inemao iod. Ătaot auiz, etpaon nid etrap. Rai, rai, rai. Iopa tucăf ma ec? Un. Taw uc tibrov tonk? Un. Tonk uc tibrov taw? Un. Tonk al tatiu taw? Un. Taw al tatiu tonk? Drus, bro, tum. Etpaon nid etrap, ătaot auiz. Inemao iod, rămu nî rămu.
Mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu asta.
Ec, siz ec, spunea Watt, siz ec.
Astfel cred că am ratat multe bănuiesc de mare interes cu privire la presupun cea de-a şaptea etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.
Apoi i-a dat prin minte să inverseze, nu ordinea cuvintelor în propoziţie, nici pe cea a literelor în cuvinte, nici pe cea a propoziţiilor în perioadă, nici simultan pe cea a cuvintelor în propoziţie şi pe cea a literelor în cuvinte, nici simultan pe cea a cuvintelor în propoziţie şi pe cea a propoziţiilor în perioadă, nici simultan pe cea a literelor din cuvinte şi pe cea a propoziţiilor din perioadă, nici simultan pe cea a literelor din cuvinte şi pe cea a cuvintelor din propoziţie şi pe cea a propoziţiilor din perioadă, o, nu, ci în scurtul timp al aceleiaşi perioade, ba pe cea a cuvintelor în propoziţie, ba pe cea a literelor în cuvinte, ba pe cea a propoziţiilor în perioadă, ba simultan pe cea a cuvintelor în propoziţie şi pe cea a literelor în cuvinte, ba simultan pe cea a cuvintelor în propoziţie şi pe cea a propoziţiilor în perioadă, ba simultan pe cea a literelor în cuvinte şi pe cea a propoziţiilor din perioadă, şi ba simultan pe cea a literelor în cuvinte şi pe cea a cuvintelor în propoziţie şi pe cea a propoziţiilor în perioadă.
Nu-mi amintesc nici un exemplu al acestui stil.
Acestea erau sunete care la început, deşi mergeam lipiţi unul de altul, erau atât de irlandeze pentru mine.
Şi nici Watt nu mă urmărea pe mine. Ce siz, spunea, ec, zis ec.
Astfel cred că am ratat multe presupun de mare interes cu privire la bănuiesc cea de-a opta şi ultima etapă a celei de-a doua perioade sau finale a şederii lui Watt în casa domnului Knott.

Samuel Beckett, Opere II.