Basmul, cinci ani

Sînt ape care curg repede şi ape care curg lin. În ţara unde s-a petrecut povestea Prinţesei Repede-Repede, toate apele curgeau de o mie de ani atît de încet, încît doar adierea vîntului părea să le mişte la suprafaţă. Peştii din străfundurile rîurilor înotau dînd din aripioare o dată la un an, iar păsările din copaci cîntau cele mai lente melodii. Norii înaintau pe cer cu viteza unui melc adormit, astfel că mişcarea lor o puteai vedea numai dacă închideai ochii şi îi deschideai peste cîteva minute, iar toate fiinţele din Lentmania exact asta făceau, şi de-ar fi vrut, şi de n-ar fi vrut. Fiindcă vieţuitoarele din această ţară făceau totul încet, foarte încet. Clipeau, mergeau, respirau fără nici o grabă, căci Graba dispăruse de mult din lumea lor. O singură fiinţă din întreaga împărăţie îndepărtată mai făcea un singur lucru repede. Aceasta, nu e greu de ghicit, era Prinţesa Repede-Repede. Dar ceea ce făcea ea iute, închisă în iatac, departe de orice privire, era marea ei taină, aducătoare şi de dulci bucurii, dar şi de o nemaipomenită tristeţe.


Basmul Prinţesei Repede-Repede împlineşte cinci ani de la apariţie.

Ultimele exemplare, la preţ pitic, la Editura Polirom.
Aceeaşi poveste s-a întâmplat şi cu Orchestra portocalie.