Foc palid
În colecţia Biblioteca Polirom, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
De pe site-ul editurii:
Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu.
Editie ingrijita de Anca Baicoianu.
„Aceasta opera ca un centaur, jumatate poem, jumatate proza, este o creatie de o frumusete perfecta, simetrica, stranie si originala. Desi vrea sa para o ciudatenie, ea nu poate ascunde ca este una dintre cele mai mari opere de arta ale acestui secol.” (Mary McCarthy)
„Pentru ca ne invita sa descoperim, Foc palid ne indeamna in acelasi timp sa respingem tot ce credem ca am descoperit. Cel mai bun roman al lui Nabokov, el este de fapt o paradigma a disuadarii.” (Brian Boyd)
„E curios cum o carte nu poate fi citita; ea nu poate fi decit recitita. Un cititor bun, un cititor adevarat, un cititor activ si creativ nu face decit sa reciteasca.” (Vladimir Nabokov)
9 comentarii:
Hobiții numai recitesc!!!
Posibil să fie vorba un pic despre altceva, nu despre acel recitit peste ani al cărţilor favorite - ci despre cititul circular, despre reluarea cărţii imediat ce ai ajuns la (un) capăt, eventual iar şi iar, adică exact cum ni se întâmplă cu noile descoperiri, când cartea e bună. Abia la recitire funcţionează şi poate fi înţeleasă. Aşa cum e scris şi Darul, circular. Cu F.p., cel puţin, altfel nu prea se poate, chiar n-ai încotro.
Am experiența cititului circular. Îl foloseam de pe la 17-18 ani, cînd citeam imediat poezia preferată, din Arghezi de exemplu, de cîte 5-6 ori la rînd. Apoi am repetat metoda și cu romane, cum ar fi Idiotul lui Dosto citit de vreo 6 ori circular, de știam pînă și la ce etaj stă fiecare personaj. La fel am pățit cu Sabato, la Despre eroi și morminte și cu Proust, apoi cu Mateiu I. Caragiale, cu Scrisorile lui Kafka, Cehov, Flaubert... etc. etc. Cititul circular este înebunitor de delicios, te absoarbe definitiv în universul autorului, trăiești o altă viață, mult mai reală decît a ta peronală...
Aşa.
Eu am păţit-o cu Camera obscură a lui Nabokov (sau Un hohot în beznă), luată în concediu în Germania şi recitită iar pe loc, reluată chiar în ziua în care am terminat-o, şi atunci am priceput pentru prima oară de ce trebuie aşa la unele cărţi şi ce se întâmplă atunci, cum se deschide şi se leagă realitatea cărţii, ce de miez au anumite detalii de la început, imposibil de priceput la prima lectură, chiar dacă delicioase. Dar asta merge numai la cărţile bune, funcţionale, cu rotiţe aşa de bine şlefuite încât totul devine organ viu, palpitând miraculos.
Şi cred că asta e prima şi cea mai simplă regulă care trebuie să se aplice şi scrisului. Reluarea, reluarea, reluarea.
P.S.: Şi observ o mică greşeală de tipar care face poezie dintr-un deget care-a fugit pe taste.
O literă schimbă multe (şi asta, iar, apare şi-n Foc palid!) - aţi încheiat zicând de altă viaţă, viaţă "peronală", lipseşte un s şi aşa se face că deodată stăm pe un peron şi tot stăm. Nu pot să spun ce mult îmi place.
Greșeala a venit de undeva, foarte din adînc, devoalînd, pe bune, viața mea peronală, viața aceea adevărată și cunoscută doar de mine, stînd, și tot stînd... pe un veșnic peron... S-ul pare că s-a eliminat singur, luminînd brusc, orbitor, ceva nespus de drag și dureros...și plin de speranțe, totuși...
Coincidenţe sau percepţie (la văzul greşelii, poate pura mea interpretare). Dar: viaţă-eroare-speranţă, în F.p., Cântul III:
Şi-a scos articolul dintr-un fişet:
„E stilul ei, fidel, foarte corect.
E-o singură greşeală – dar nu mare:
Montană, nu fontană. O-înălţare.”
Viaţa eternă – stând pe o eroare!
Când conduceam spre casă, ziceam: oare
Să prind aluzia, să-mi închei fantasta
Anchetă? Dar am priceput că asta
Conta: chiar contratema; altfel zis,
Nu textul, ci textura; nu un vis,
Ci o coincidenţă-anapoda,
Nu fir de-absurd, ci sensuri în reţea.
...
Dând buzna, în palton: Sybil, să poţi
Să fii convins... „Închide, dragă, poarta.
Cum ai călătorit?” Grozav – dar poanta
E c-am venit convins că pot... „Da, dragă?”
Pot să nutresc... „O ce?” Speranţă vagă.
Am impresia că știi cartea pe de rost!
Mă tem că da. Poemul.
S-a întâmplat fără să vreau, tot rostogolind bucăţele din el la scrieri şi rescrieri pe străzi.
Sigur de aici mi se trage cu greşeala care dă alt sens.
Trimiteți un comentariu