Darul

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013, alcătuit din: Livius Ciocârlie, Gabriel Coşoveanu, Dan Cristea, Daniel Cristea Enache, Ioan Holban, Mircea Mihăieş (preşedinte), Nicolae Oprea a stabilit următoarele nominalizări:

Traduceri
1. Cristian Bejan, Gânduri către sine însuşi / Marcus Aurelius, Ed. Humanitas
2. Bogdan Ghiu, Fiara şi suveranul / Jacques Derrida, Ed. Tact
3. Iulia Gorzo, Teatrul lui Sabbath / Philip Roth, Ed. Polirom
4. Veronica D. Niculescu, Darul / Vladimir Nabokov, Ed. Polirom
5. Al. A. Şahighian, Cuvintele fraţilor Grimm / Ed. Polirom

Lista completă a nominalizărilor, la toate categoriile, aici.

***

Darul

Până acasă era un drum de douăzeci de minute de mers pe jos încet, iar aerul, întunericul şi mirosul dulce al teilor în floare provocau un vid dureros la baza pieptului. Acest parfum se pierdea pe distanţa de la un tei la altul, fiind înlocuit de o prospeţime neagră, şi apoi iarăşi sub următoarea boltă se acumula un nor apăsător şi greu, iar Zina zicea, lărgindu-şi nările: „Ah, miroase“, şi iarăşi întunericul era secat de savoare, şi iarăşi se încărca de miere. Oare chiar o să se întâmple la noapte? Oare chiar o să se întâmple acum? Povara şi ameninţarea extazului. Când merg cu tine aşa, nespus de încet, şi te ţin pe după umeri, totul se leagănă uşor, capul îmi zumzăie şi-mi vine să-mi târşâi picioarele; papucul stâng îmi alunecă de pe călcâi, ne târâm, hoinărim, ne micşorăm într-o ceaţă – acum aproape că ne-am topit de tot... Iar într-o bună zi ne vom aminti toate astea – teii şi umbra de pe zid şi ghearele netăiate ale unui pudel ţăcănind pe dalele nopţii. Şi steaua, steaua. Iar aici sunt piaţa şi biserica întunecată, cu lumina galbenă a ceasului său. Iar aici, la colţ, casa.
Adio, carte! Ca în viaţă, şi-ai minţii ochi se-nchid odat’. Oneghin din genunchi se-nalţă – dar pleacă acel ce l-a creat. Urechea însă nu se poate de muzică, de basm desparte şi-atunci, chiar ale sorţii strune continuă vibrant să sune; căci înţeleptul cititor nu ţine cont că pun „Sfârşit“: umbra poveşti-mi infinit se-ntinde peste-un orizont de pagină, al dimineţii – şi nu se-ncheie fraza vieţii.

Sfârşit