Cărțile nepotrivite pe care le traduci, oamenii nepotriviți cu care te întâlnești, gura care îți spune lucruri pe care nu vrei să le auzi, cartea care îți îndeasă în minte rânduri pe care nu vrei nici măcar să le citești.
Drumuri greșite, timp risipit, amăreală. Mi-e dor de scrisorile din vara trecută, de cărțile adevărate, mi-e dor de drumul îngust și temeinic săpat în pământ prețios, de lentoarea până la marginea inutilității, mi-e dor de liniște, de lipsa nevoii acute de apărare la rău și urât, la grabă, superficialitate și optimism deșănțat, de distanțe mi-e dor, de golul cel bun în afara căruia nu arde nimic, totul e-nchis în siguranță înăuntru, în cochilii, sub ape. Singurătate începe cu sing. Cântă o vreme și ți se frânge pe drum, în întâlniri nepotrivite, risipă și groază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu