Beckett la prima reprezentație cu Godot în Londra, strângându-și amicul de cot, cu o șoaptă puternică: „It's ahl wrahng! He's doing it ahl wrang!”
Iar după dezastrul premierei Godot în America, unde puhoaie de spectatori pleacă la pauză (actori prea cunoscuți, oamenii se așteptau la o comedie spumoasă), într-o scrisoare: „Pentru mine n-au prea contat niciodată succesul și eșecul la nivel de public, de fapt mă simt mult mai obișnuit cu cel din urmă, din aerul său înviorător am tot tras în toată viața mea de scriitor până acum vreo doi ani. Și nu mă pot abține să simt că succesul cu Gogot a fost în cea mai mare parte rezultatul unei neînțelegeri sau al mai multor neînțelegeri.”
Despre chinul de a se tot întâlni cu fel și fel de oameni prin Paris (prefera căsuța din satul Ussy, la șaizeci de kilometri de oraș, unde trăia și scria fără să fie sâcâit, loc pe care îl va asocia mereu cu succesul în materie de scris și creativitate): „Iadul ar putea prea bine să fie un șir de întâlniri forțate cu oameni”.
Viața lui B. avea două ritmuri. Cel din Ussy, liniștit, solitar, contemplativ. Cel din Paris, plin de presiune și epuizant.
Casa de la Ussy, unde stătea cu Suzanne - două camere mobilate extrem de simplu, ca și apartamentul din Paris: două paturi de o persoană, un birou dreptunghiular din lemn de stejar, într-un colț, lângă fereastră, unde lucra el, rafturi cu dicționare și cărți de șah deasupra acestuia, o masă, două scaune de răchită, un coș de gunoi. Totul ieftin. Cel mai solid obiect, biroul.
De la un moment dat încolo, un telefon - numărul îl primesc doar câțiva prieteni apropiați. E folosit pentru rărirea întâlnirilor din Paris.
Suzanne - soția - era strâns asociată în mintea lui cu liniștea și sprijinul de care avea nevoie ca să scrie.
Atunci când B. îi sugerează Pamelei Mitchell încheierea relației, prioritățile sunt clare: „Noțiunea de fericire nu mai are absolut nici un sens pentru mine. Tot ce îmi doresc este să stau în liniște...”
Cercul vicios marca B.: cu cât te obișnuiești mai mult cu liniștea și solitudinea, cu atât ești mai îngrozit de intruziunea sunetelor și a companiei umane.
„Loneliness” / „aloneness” - singurătatea, în forma ei cea mai oribilă / cea mai minunată.
(tot citind la biografia autorizată a lui Knowlson, cercetătorul numărul 1 mondial în materie de Beckett)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu