Zăvoare

Ieri, plimbări lungi fără țintă, pe străduțele mici din spatele străzilor mari. Fotografiez tot ce îmi iese în cale, porți turcoaz ferecate cu zăvoare în formă de floare, cupe cu apă pe treptele din fața caselor și motani ațipiți în spate, lângă garduri, cu burțile pline, zorele care nu stau înflorite numai în zori. Plimb amărăciunea asta pe străzi, sunt a nimănui între traduceri care mă strivesc, în pauzele dintre o poveste încheiată și alta care parcă n-o să mai vină niciodată, ar fi timp de scris, îmi vin o mie de idei de povești, dar nici un strop de sens sau de energie. Și iarăși doar porți zăvorâte, zorele la amiază, zile fără nici o urmă de rost. Mă detest între două povești.