Ninge, ninge, ninge fin ca o amintire de cînd m-am trezit.
Ca pe un dar fantastic primesc: atît cît se poate zări, prin acest articol, din spectacolul "Cînd ploaia se va sfîrşi" montat de Radu Afrim la Munchen. E ca şi cum aş fi tras cu coada ochiului la ceva absolut minunat, chiar dacă de jur împrejurul găurii cheii rămîne ditamai uşa pe care probabil n-o să am şansa să o deschid. Dar cîtă bucurie şi aşa.
Îmi ţin încă atent împachetat darul care mă ţine suspendată într-un soi de fericire încă de neîmpărţit, pe care-l voi deschide prin ianuarie, cîndva, încercînd să alung amăreala.
Cîtă vreme mă trezesc dimineaţa în camera mea, şi camera e aceeaşi, şi pot bea o cafea fierbinte, şi privi pe fereastră, şi vedea bradul, aproape acelaşi, şi mesteacănul, şi teii, fie ei şi ciuntiţi, poate că încă se mai poate.
4 comentarii:
Crăciun fericit!
(Poate vorbeşti tu cu pădurea ta minunată, să scuture din creştet, un pic de zăpadă şi aici, la mine. Mulţumesc.)
Zice crăiasa că a pornit pe drum!
Sărbători frumoase!
bucuria asta fină ca o amintire e dar adevărat, mai dar decât venirea crăiesei. în alte locuri poate n-ar fi primită sau nu şi-ar putea aşterne graţia aşam. iarnă frumoasă!
Iarnă frumoasă şi blîndă, dragă Oră!
Trimiteți un comentariu