Jurnal de Bookfest

Vineri

Târguri de carte, târguri de carte. Autori uriaşi stând umăr în umăr - în afişe - lângă impostori care n-au altă calitate decât că se vând. Cărţi uriaşe stând umăr în umăr - pe rafturi - lângă impostori care n-au altă calitate decât că se vând.
Cel mai frumos lucru luat - minuscul, 1,5 lei, de la standul MŢR.
Cel mai jalnic moment - fiecare clipă, fiecare clipă din orele în care revezi pe cineva drag după un an şi jumătate, fără să existe nici măcar o singură clipă de răgaz, de tăcut, de privit ochi în ochi, de întrebat ce mai faci.
Târgul ca o colivie în care croncăne păsări de pradă.
Pene amestecate pe jos.

Era o astfel de zi.

*

Sâmbătă

Maratonul poveştilor, ieri la standul Editurii Art.
Ce le citesc copiilor, cine vor fi copiii, vor fi copii? Cum să spun poveşti la microfon? Cum să se audă în boxe povestea de spus la ureche? Şi tot aşa... Am mers cu teamă. Văzusem un pic zilele trecute, nu găsisem nici un răspuns.
Frică-frică. Şi a fost mi-nu-nat.
Am tras băncuţele de lemn aproape, s-au aşezat copiii - doar fetiţe, plus o mămică. Şi nici n-am apucat să scot cartea adusă de mine, că o fetiţă, cea mai mică, mi-a pus iute o carte în braţe, una luată de acolo, de pe raft: "Asta, citeşte asta!".
Şi-am citit fără microfon, în cuibul nostru cuminte, "Regele tuturor sălbăticiunilor", de Maurice Sendak, o bijuterie cu ilustraţii superbe, la care mă tot uitasem şi eu. Ne-am oprit pe pagini, ne-am ales monstruleţii preferaţi, fetiţele mai spuneau ce era diferit în film ("Aici plângea!").
Iar când am ajuns la capăt, n-am apucat să zic bine Sfârşit, că fetiţa cea mică a poruncit: "Încă o dată!".
Executat! A doua oară am citit cu Ana, de 4 ani, sprijinindu-se moale cu mânuţa de mine, cred că dacă citeam şi a treia oară mi se culca în poală!

Maratonul continuă azi şi mâine, de la prânz până după-amiază, eu zic să vă lăsaţi copiii pe-acolo, scriitorii citesc lucruri frumoase.

*

Sâmbătă

Azi de la 16.30, lansăm "Foc palid" la Bookfest. S-ar presupune că o să vorbesc, dar nu ştiu dacă şi cât. Pot vorbi o zi întreagă despre un rând din carte şi pot să nu vorbesc nimic-nimic (mai probabil); depinde ce-i acolo.
Dar cartea e-n târg şi e foarte ciudat, mai mult decât ciudat să văd mâini şi ochi de oameni pe ea. Este a şaptesprezecea traducere şi este al şaptelea Nabokov, dar e prima oară că simt aşa o aiureală derutantă. Poate o să vorbesc despre asta, nu ştiu, mai bine nu, deocamdată tot încerc să-mi explic ce şi cum. Despre coabitarea intensă cu o poveste; despre dezvăluirea bruscă a unui lucru care a fost extrem de intim şi tainic; despre înstrăinare, poveşti din astea destul de brutale.

*

Duminică

Frumoasă după-amiază la Bookfest. Public cât trebuie, multişor, fără a fi prea mult. Fără autori care vorbesc cu mocheta, ca în primele zile, sau cu bannerele, sau cu trecătorii care se opresc dacă văd vreo pasăre rară - "uite-l pe!", "fă-i o poză!". Dar şi fără coridoarele betonate de mulţimi gălăgioase, ca-n alte sâmbete imposibile, de la alte târguri, fără isterii şi izbituri. Fără agresiuni.
Mi s-a părut o zi ideală, aşa cum ar trebui să fie la un târg de carte, cu standurile pline de cititori, dar nu supraaglomerate, parcă totul mai calm şi mai firesc. Am asistat la câteva lansări reuşite, s-a vorbit pe îndelete, autorii aveau pentru cine vorbi şi erau ascultaţi, auziţi, la fel cum era destul loc - de cealaltă parte - să asculţi, să zâmbeşti, să respiri, să schimbi două impresii. Şi destulă şi forfota, fără de care un târg nu există.
Am lansat şi noi "Foc palid" la Polirom şi a fost prima mea lansare de la vreun târg unde m-am simţit bine şi-am putut vorbi fără să simt că n-are nici un rost şi să-mi vină să fug - publicul, privirile, atenţia, interesul, discuţiile de după. Emoţionată şi mobilizată de entuziasmul lui Florin Iaru, care a prezentat cartea cu efervescenţă şi generozitate de cititor nesăţios şi atent.
Ploua când am plecat, lumea se pitea pe sub streşinile pavilionului. Mi-am deschis umbrela firavă şi am pornit-o pe jos, în balerinii mei noi, o staţie şi încă o staţie, să mă spele liniştea asta verde, până la Arcul de Triumf, şi apoi pe Kiseleff, încet, foarte încet, şi tot aşa mult, mult, tocmai până acasă.

Foto: Cătălina Bălan.
Alături de Bogdan-Alexandru Stănescu, Aurora Liiceanu şi Florin Iaru.