9 mai 2020

„Sunt atât de fericită când scriu!”

- Ce ți s-a părut cel mai solicitant la lucrul la această carte?

- Privind în urmă, totul mi se pare de vis: sînt atît de fericită cînd scriu! Am uitat între timp de oboseală și de obstacole. Dar, dacă trebuie, îmi amintesc că erau zile cînd ieșeam din cameră sfîrșită, cu picioarele tremurînd. Cîtă bucurie, atîta efort. Uneori mi se părea că țin în mîini, ridicat deasupra mea, un glob uriaș care poate să-mi scape dintr-o clipă în alta și să mă strivească. Știam că vreau să scriu o poveste lungă, detaliată – în primul rînd, voiam să mă țină pe mine povestea, să dureze. Să o spun cu răbdare. Să redau șirul zilelor librăresei, cu un ritm aproape muzical, lent, la început, cîtă vreme ea este singură. Să fiu ea, scriind.

M-am trezit copleșită de date, de viețile personajelor. Am 50 de personaje în carte. 24 feminine, 26 masculine. Dintre acestea, 22 au rol important, apariții multiple, o personalitate conturată, vîrste, vieți concrete. Librăreasa, ceasornicarul, familiile lor, colegi, vînzători din Complex, o mulțime de copii… A trebuit să lucrez cu grafice, să notez cînd s-au născut personajele, cînd s-a întîmplat un eveniment sau altul – iar spre final, am ajuns să țin calendarul lunilor august și septembrie împreună cu Silvia. Totul era calculat milimetric, orice alunecare atrăgea catastrofe.

Am recitit apoi de șase ori cartea, înainte să o predau Editurii Polirom. Scriitura e simplă, aș zice, sau simplificată față de cărțile dinainte – nu am vrut să fac mari giumbușlucuri, povestea dictează întotdeauna tonul și m-a interesat să păstreze aerul vintage optzecist și în felul în care e scrisă. De obicei caut să scriu repede, cît am răsuflarea accelerată de nerăbdare și emoție, pentru a reciti apoi pe îndelete, atentă. La ultima recitire, rapidă, detașată, caut să fiu cititorul care nu știe nimic despre poveste și vede totul pentru prima oară. Acolo e greu să ajungi.

- Un interviu de Alina Purcaru, în Observator cultural, în cea mai mare parte despre Toți copiii librăresei, aici.

Niciun comentariu: