Lucrurile de care te temi, pe care atît le amîni, pe care nu le crezi posibile, cărora nu le vezi rostul, atîta bine îţi pot face, cum n-ai fi crezut.
Jurnalieră.
Mult bine mi-a făcut să citesc o povestire nouă la Institutul Blecher, bine din acela care nu se poate povesti, şi-am mulţumit cum m-am priceput pentru aruncarea asta în apă, dar vreau să mai mulţumesc o dată, aici.
Ieşirea din cocon, cu măsură, e minunată. M-a bucurat să ascult liniştea aşternută treptat, m-a bucurat să tremur pe muzica mea, să mă dau în spectacolul fricii, să capăt curaj undeva pe la mijloc. Un dar.
8 comentarii:
Ba dimpotrivă, noi trebuie să-ţi mulţumim. Ţie, Norei Iuga şi lui Claudiu Komartin.
De fiecare dată m-a impresionat dăruirea lui Claudiu, e ceva rudă cu nefirescul.
A, şi un dar total neaşteptat a fost şi discuţia de după, despre soarta vitregă a prozei scurte. La un festival al poeziei! Eu n-aş fi deschis gura, şi nici n-am deschis-o. Dar bine că te-ai gîndit tu. A ieşit cum nu se poate mai fain.
Eu m-am gândit, dar Alexandru Muşina a pus accentele. :)
Şi iarăşi Claudiu, şi Luiza, şi alţii.
Pe mine mă ardea rău chestiunea asta, discutată cu voi înainte în cadru intim, însă nu voiam să deschid subiectul acolo fiindcă mi-era că o dau pe văicăreală. Şi, la urma urmei, cartea mea n-a fost (încă) respinsă de nici o editură, nici văzută de vreun ochi străin. Nu-şi face curaj să ia refuzurile-n piept, îi e bine în cuib. Discuţia de principiu, aşa cum a fost, a căzut foarte bine.
Totul a fost aşa cum trebuia să fie: minunat. :) Bravo, Veronica!
A fost bine şi fiindcă eram ca acasă la voi, şi cu atîţia oameni frumoşi pe-aproape.
Abia aştept, Teodora, să te văd şi pe tine în postura asta!
Veronica, crezi că e cu putinţă? Sau...aş face faţă? Oricum, neapărat trebuie să fii acolo, neapărat! :)
Promit!
Trimiteți un comentariu