Despre carte, de pe site-ul Editurii Polirom:
Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu
Romanul Cosmopolis a fost recent ecranizat in regia lui David Cronenberg, avindu-i in distributie pe Robert Pattinson, Juliette Binoche, Sarah Gadon si Paul Giamatti.
Cosmopolis povesteste o zi din viata lui Eric Packer, un magnat multimiliardar care incearca sa traverseze Manhattanul in limuzina, ca sa se tunda la vechea frizerie unde mergea impreuna cu tatal sau in copilarie. Calatoria se desfasoara cu dificultate, din cauza blocajelor in trafic provocate de o vizita a presedintelui Statelor Unite, iar Eric are ocazia sa mediteze, s‑ar spune, la viata sa, la viitorul sau nimicnicia lumii, insa atmosfera devine incarcata, claustrofobica si curind au loc o serie de evenimente care‑i transforma ziua intr‑o coborire halucinanta in infern.
„Un roman stralucit, in care Don DeLillo schiteaza lumea contemporana in cuvinte si imagini de o frumusete stranie.” (San Francisco Chronicle)
„Scriitura lui Don DeLillo are ceva din lumea unui autist, caci autorul american obisnuieste sa-si instraineze personajele chiar de universul pe care ele il cunosc atit de bine. Cu Eric Packer, personajul ce calatoreste izolat ca intr-o platosa de pericolele si sunetele lumii, DeLillo depaseste prin egotismul sau orice ratiune.” (The Guardian)
„In Cosmopolis, le nouveau roman se deapana pe fundalul Manhattanului, sub lumina unei luni rupte parca dintr-o lume science-fiction.” (The New Yorker)
Iar eu mai adaug că este o carte care mi-a prilejuit, printre multe premiere, pe aceea de a traduce cîteva versuri de cîntece rap. Bineînțeles, am făcut proba cîntatului prin casă.
***
Cosmopolis va fi lansat în cadrul evenimentului „Les Films de Cannes a Bucarest” (19 – 25 octombrie), în aceeaşi zi în care va avea loc şi premiera filmului omonim, regizat de David Cronenberg, unul dintre cei mai apreciaţi rezigori contemporani. Ştirea aici.
11 comentarii:
Excelentă veste, abia aştept să văd cum îl tunde New Yorkul pe bietul multimiliardar!
(Ca să pot striga în urma lui, precum în Creangă: "Tunsul felegunsul, / Câinii după dânsul!")
Şi să te aud subtitrând în română lyricsuri rap!
(După cum vezi, sunt tot numai semne de exclamare!)
ah, ce fain :)
Radu, Andrei, ce mă bucur de vizită. Ia să vă cînt:
Când omul mi-a dat vestea într-o cameră-nclinată Ca o aşchie de gheaţă am simţit-o împlântată Şi-atunci sufletul pe gură am simţit cum îmi ieşi Iară dintele de aur îmi crăpă până-n gingii
Fără semne de punctuație, dar cu :).
Dragă Veronica, vreau să te felicit pe blog şi pentru "Roşu, roşu...", şi pentru traducere, dar nu reuşesc să postez comentariul. Încerc, totuşi, şi acum!
Mulţumesc mult, Mariana.
A mers! Mi-au zis şi alţii că au probleme la postarea comentariilor. Dar gîndurile bune ajung, pînă la urmă, la destinatar.
Sper să ne revedem curînd.
Rosu, rosu am sa mi-o iau electronic, fiindca nu ma lasa inima s-astept pana la targ, cand vin in Romania :) Dar vroiam sa te intreb - desi sunt convinsa ca traducerea ta e excelenta - crezi ca n-ar fi, totusi, mai bine sa incerc sa citesc in original Cosmopolis? Pe mine White Noise in romaneste m-a dezamagit cumplit... Multumesc si spor!
Nu va fi lansare la târg pentru Roşu, roşu, catifea, aşa că dacă îţi doreşti să o citeşti eu îţi recomand, mulţumindu-ţi, să o iei electronic.
Cât despre a doua întrebare, bineînţeles că eu sunt ultimul om care să poată să îţi răspundă. :)
Citeşte cum simţi şi cum ai poftă. Ca la restaurant. Comandă un fel.
Dincolo de o carte sau alta anume, şi eu citesc multe cărţi în original, aşa am şi început de fapt să traduc, însă n-o să neg niciodată importanţa traducerilor şi apreciez acum diferit munca aceluia care a tradus, de când ştiu ce presupune asta.
Sunt cărţi unde traducătorul face mult mai mult pe lângă traducerea în sine.
Ştiu oameni care citiseră, de exemplu, un roman sau altul din Beckett, Opere II, în original, dar după lectura traducerii mi-au scris, mi-au spus, fuseseră atâtea şi atâtea lucruri pe care le interpretaseră drept absurde sau nu le înţeleseseră în original, păreau întâmplătoare, erau aluzii, referinţe... Traducătorul mai sapă după una, după alta, ca să poată face treaba de la suprafaţă. Dar sigur că orice traducere rămâne doar o versiune, o oglindire în altă limbă. Of, e prea lungă şi intimă discuţia asta. Închei spunând că ori de câte ori am tradus o carte, indiferent de autor, mi-am dat seama la final că la prima lectură doar avusesem senzaţia că am înţeles. Atât de multe se dezvăluie, totuşi, la purecat vorbă cu vorbă, la reaşezat totul la loc, vorbă cu vorbă. Îţi mulţumesc pentru întrebare şi interes.
Ha! ha! Da, ai perfecta dreptate, ti-am pus o intrebare teribil de tampita! Sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste traducerile, si mie imi place sa citesc si si - dealtfel am facut exercitiul prima data cu Galsworthy si cumva mi-e mai draga Forsyte Saga in traducerea cea veche pe care o am eu (uite in momentul asta am un lapsus complet despre cine e traducatorul si nu sunt acasa sa pot verifica! - revin) decat in englezeste:) Da, o sa-mi iau sigur cartea ta electronic, as vrea-o si pe cealalta dac-oi mai gasi-o... Si apropo de postarea cu cartea cea mititica, eu sper sa o publici, mi-a placut asa tare cum ai scris despre ea!
Mulţumesc, Capri (preiau răsfăţul de la Radu, sper să nu te superi, discutăm de lucruri intime aici).
Aşa este, ieri m-am tot gîndit la asta după ce ţi-am răspuns - la teatru, la o poveste japoneză. Sînt cărţi care sînt minunate în traducere, cărţi care se pot citi în original, e chestie de gust, de alegere, de poftă, de zvîc de moment. Dar am cărţi pe care, clar, credeam că le-am citit şi le-am priceput, dar numai la tradus le-am descifrat cu adevărat, în detalii. Iar detaliile chiar fac cartea. Chiar şi la frumoasa Copilă de zăpadă, poate c-aş fi citit tolănită, neglijînd să mă ridic şi să caut fiecare pasăre, fiecare floare, fiecare copac. Şi, orice s-ar zice, ptarmiganul merită din plin căutat şi iubit. :) Un cocoş polar, aşa de alb încît nu îl vezi aşezat pe zăpadă, doar cînd îşi ia zborul... Şi cîte şi mai cîte. Traducătorul oricărei cărţi merită mulţumiri (iar ăsta e un gest pe care îl facem rarisim - iată, Răzvan Penescu l-a făcut zilele trecute şi m-a mişcat de parcă aş fi zărit o cămilă în parcare la Kaufland!) - stăm tolăniţi şi ptarmiganul aterizează în cameră limba noastră, nu întrerupem povestea ca să frunzărim dicţionar sau Google.
Cîte şi mai cîte n-ar fi de povestit... Uite că astea sînt lucruri de care m-am ferit să vorbesc, e nasol, ca să fiu directă, mă jenează, e ca şi cum te întreabă un copil dacă crezi în Dumnezeu. Ce să zici, o scalzi cu frunza, cu vîntul, eu aşa fac...
Dar acum sîntem cu cîteva postări mai jos şi e de parcă am povesti într-un subsol.
Cu drag.
cum sa ma supere? :) suna foarte frumos!
este splendida cartea ta, multumesc din suflet! :)
Mă bucur, enjoy!
Trimiteți un comentariu