Sînt zile cu iz de plecare, și îmi dau seama iarăși cît de comodă pot fi, urăsc plecările, aș sta aici să ascult găinile și să tot scriu încheieri de povești în care vine iarna și iarăși rămînem singuri, nici urmă de umbre.
Ieri am făcut gem de caise în casa bătrînească, Ivan a făcut, eu am ajutat un piculeț, cuptor cu lemne, ștergare pe pereți și fotografii de familie, Ivan lucra la lista de rețete, eu retușam povestea - probabil că niciodată n-am mai reușit să lucrez cu cineva lîngă mine, așa de acasă sînt aici, da, a fost cuib de pîrș fugit din lume - apoi am ascultat cîntecele de copii iugoslave, din anii '80. Iar seara am primit daruri, lucrușoare de mînă cu casa și copacii brodate pe pînză, și cărți, și alte borcane de gem, și deja planificăm plecarea de mîine. Dar acum sînt singură aici, cu pisicile, și mă gîndesc la motănilă al meu, care era desigur înțelept, și care s-a născut pe 13 septembrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu