Era o astfel de zi.
Ieri, cînd Ivan a zis la masă: Tomorrow - no crying!, am rîs amîndoi. Dar se lasă cu plîns.
M-am trezit iarăși devreme, am recitit finalul, am încercat să fac lucrurile normale. Dar totul e schimbat. E frig, a fost furtună aseară, vînt puternic, doar cîțiva stropi de ploaie. Acel fel de la revedere, cu frig, cu soarele care rămîne în urmă, în urmă.
Ieri am aflat că în casele vechi, cele în care nu se locuiește, dar sînt puse la punct, frumos restaurate, sînt pîrși. Tocmai pîrși! Acești veverițoi de casă pe care mi-i alesesem ca ideal, sînt undeva pe aici. Cotlonul de pîrș invocat, devenit realitate.
Iar acum, dimineața, între la revedere și îmbrățișări care ne fac să ne încălcăm promisiunile și să ne pitim pe după computere ochii, a venit unchiul: oare aș vrea să văd un vițeluș născut azi-noapte? Vițelușul tremură și spune în felul lui bună ziua.
Dintr-un astfel de loc plec azi.
Mulțumesc pentru tot!
1-14 septembrie 2012, Writers in Residence - la House of Čolović, în Mala Vrbica, Kragujevac, la invitația Ministerului Culturii din Serbia și a Bibliotecii "Vuk Karadzic" din Kragujevac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu