Din nou la masa de sub nuci, cu veveriță tăind cerul cînd ridic privirea și cu motan veteran la picioare, împingîndu-se-n gleznă cu fruntea, dormind, lopătînd din labele argintii.
Priveam lung în ferestre de cum începea seara, aprinzând și stingând luminile, în dormitor, în bucătărie și-n camera de jos, dar asta fusese cam tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu