Miresme

O mână de violete culese de pe marginea drumului înmiresmează vreme de două zile și-o noapte o cameră întreagă. Florile se usucă și mor rând pe rând, mirosul se stinge lent, trăiește tot atâta cât ultima floare, și încă un pic după aceea.
Mult mai persistentă e însă miasma de plastic lăsată în urmă de discursul optimistului surd, orb, grăbit. În fața prăbușitului, „viața-i frumoasă” sclipește ca o foaie de celofan care se pregătește să sufoce o ultimă violetă.

(foto vdn)