„La marginea livezii e un colaj de voci și perspective narative care sare cînd înainte, cînd înapoi în timp, în decursul a două decenii, completînd treptat cu amănunte scena-pivot a cărții, insinuată si răscolitoare, astfel că tîrziu descoperim ceea ce s-a întîmplat de fapt la marginea livezii. Autoarea nu-și grăbește dezvăluirile, cosînd laolaltă petice de povești care împreună alcătuiesc tabloul unor vieți smulse dintr-un tărîm necruțător.” (The Observer)
Cartea lui Tracy Chevalier m-a cucerit mai ales printr-o voce a unui personaj feminin, un melanj poetic de farmec inocent și ticăloșie. Am iubit-o pe Sadie, Sadie bețiva, mama, femeia, prăbușita, înrăita, jalnica luptătoare cu o mare moară de vânt - un teren sălbatic și mlăștinos unde merii cresc greu și oamenii se pierd pe ei înșiși. O carte frumoasă, plină de jale și umor, chiar așa, mână în mână.
La marginea livezii este cea de-a douăzecea carte tradusă de mine - dar abia a nouăsprezecea care apare tipărită. Cea tradusă înaintea ei o să se publice după, fiind o carte specială, ca volum și structură; și astfel, a nouăsprezecea traducere va deveni a douăzecea: Scrisori către Vera, în ultima etapă de lucru acum, în curând tot la Editura Polirom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu