Începuse iar să ningă. Retrase în muşuroaie, cîrtiţele din Dumbravă visau la brînduşe.
19 comentarii:
Anonim
spunea...
Uuuuuuu! Brînduşele cu bulb de ceapă! Ce delicate şi năltuţe sînt. Eu cred că, da, cîrtiţile le mîngîie bulbii pe ascuns, cu botul... apoi adorm de-a binelea şi le visează zvelte şi subţiri... Prinţese murdărici de muşuroaie! Cîtă străvezime mov e în fustiţele lor.
Bietele cîrtiţe, iar s-au pitit... Tot sperau, scoteau boticul în vînt. Doamne, dar ce frumoase sînt ele! De cînd am văzut-o pe aceea pe malul Trinkbach-ului, le iubesc. Aşa de mici, aşa de curate, cu blana strălucind, cu lăbuţele roz. Înainte, doar după muşuroaie, îmi erau simpatice.
Să ştii, Pitic, în poză sînt de fapt brînduşe de toamnă, din octombrie. Dar cîrtiţele nu ştiu anotimpurile, ele visează fără calendar, doar după mirosuri.
Şi eu am lăbuţele roz, ba chiar şi tălpile de la picioare... şi unghii uite-aşa de mari şi ojate şepticolor... să zăpăcesc măcar un cap de-al lui şaptecapete
@Ciupi: Nu, nu te mai da cu ojă colorată, pînă şi lui Şaptecapete îi plac fiinţele mai cum le-a lăsat natura.
@Şaptecapete: Aşa-i? Cu căpşoru-n muşuroi te-o pupa vreun cîrtiţoi! Vai...
@Piticul: De tine mi-e tare drag. Aşa de drag că nici nu ştiu ce să-ţi răspund. Mi te imaginez mic, serios, decretînd din senin că "Brînduşele de toamnă nu visează decît cîrtiţe". Ce pot să mai zic... Ăsta e un mare adevăr.
Ei, brînduşile de toamnă mai visează să fie zmulse şi duse în casele de oameni, plăpinde, cu ceapa aceea cumva ruşinoasă, dezvluindu-şi misterul doar celor poticoţi, care le iubesc aşa, fără marafeturi şi şerbeturi...
Să ştii, Pitic, că niciodată n-am smuls o brînduşă cu tot cu bulb. Ar fi mare păcat. Din bulb ies alte flori anul viitor. Eu le rup de la baza tulpinei, uşurel. Dar am văzut, cu bulb cu tot, la supermarket, în ghiveci. Hm... cam "gonflabile" ele, aşa...
Uuuuuuuuuuuu! Brînduşe gonflabile pentru piticii rătăciţi pe mări şi-oceane... Cam trist... Dar ciuperci gonflabile nu sînt? Dar urşi gonfalbili? Balauri umflaţi cu pompa de la bicicletă?
Sincer să fiu, brînduşile nu le-am prea folosit. Să vedem acum ce o să iasă acum. Am răsfoit o "Enciclopedia naturii" şi m-am uitat mai atent la cîte feluri de brînduşe se pot iţi primăvara sau toamna... În capul meu existau doar cele de toamnă, mov, izbucnind în pîlcuri fragede, plăpînde... Dar dediţeii? Ce sînt dediţeii!?
Uuuuuuu! Piticii ştiu, se mai numesc şi "adormiţe"! Adormiţele au flori mari albastre-vinete... şi vai! sînt şi ele otrăvitoare... Nici un ciupercuţ nu rezistă adormiţelor...
Piticul şi Hobbitul, fără supărare, vă răspund deodată, altfel nu se poate. Brînduşele de toamnă sînt, desigur, cele care merită adulmecate. Fiindcă primăvara e normal să fie flori peste tot; bietele brînduşe se pierd printre ghiocei şi viorele... Toamna însă, apariţia lor e de-a dreptul bizară, din covorul de frunze uscate. Ţărăncile care le vînd pe la colţuri strecoară în buchete şi cîte una portocalie... Dar nu vorbim de buchete, ci de pădurea de brînduşe mov, mov, mov translucid, numai mov, nefiresc iţindu-se în păduri, unde abia de bate raza de soare. Dediţei? Adormiţe? Somnoriţe? Nu le ştiu... Dar voi ştiţi cocărăii?
Cocărăii sînt nişte flori, mici, albe, cu petale lunguieţe, ascuţite, iar frunze sînt subţiri, verde cu tentă maro-roşcat. Apar primăvara, odată cu ghioceii. Sînt ceva mai mari. Eu îi ştiu de la Piteşti. Însă la Sibiu n-am văzut niciodată, lumea nici n-a auzit aici de ei... Am căutat prin cărţi, pe net, nici urmă de cocărăi. Aşa că nu ştiu denumirea oficială. Şi adevărul e că-i stă ca naiba unei flori în denumirea oficială!...
Piticul a debutat în poezie! Felicitări pe scufia îmbujorată.
Amuzant e că Piticul susţine că brînduşele visează numai cîrtiţe, în timp ce eu îmi dau doctoratul în cîrtiţe care visează la brînduşe. Bănuiesc că nu e nici o contradicţie, nu?
Păi se visează reciproc! Cîrtiţele pe brînduşe, brînduşele pe cîrtiţi. Cîteodată in visul brînduşelor vin cîrtiţele, altadată în visul cîrtiţelor vin brînduşile... Şi nici nu mai ştiu uneori cine în visul cui se află... e o zăpăceală... Dar Piticul e vigilent, le aşează la locul lor, adică împreună, în visul lui de Pitic!!! Acolo cîrtiţele şi brînduşele nu au calendar... timpul e veşnic, parcă nemişcat...
Era o astfel de zi.
19 comentarii:
Uuuuuuu! Brînduşele cu bulb de ceapă! Ce delicate şi năltuţe sînt. Eu cred că, da, cîrtiţile le mîngîie bulbii pe ascuns, cu botul... apoi adorm de-a binelea şi le visează zvelte şi subţiri... Prinţese murdărici de muşuroaie! Cîtă străvezime mov e în fustiţele lor.
Bietele cîrtiţe, iar s-au pitit... Tot sperau, scoteau boticul în vînt.
Doamne, dar ce frumoase sînt ele! De cînd am văzut-o pe aceea pe malul Trinkbach-ului, le iubesc. Aşa de mici, aşa de curate, cu blana strălucind, cu lăbuţele roz. Înainte, doar după muşuroaie, îmi erau simpatice.
Să ştii, Pitic, în poză sînt de fapt brînduşe de toamnă, din octombrie. Dar cîrtiţele nu ştiu anotimpurile, ele visează fără calendar, doar după mirosuri.
"Ele visează fără calendar", iată un vers!!!
Şi eu am lăbuţele roz, ba chiar şi tălpile de la picioare... şi unghii uite-aşa de mari şi ojate şepticolor... să zăpăcesc măcar un cap de-al lui şaptecapete
Brînduşele de toamnă nu visează decît cîrtiţi!
Aş vrea să am şi eu vreo şapte muşuroaie, să-mi ascund capetele cînd e ploaie... cu crtiţile launloc
@hobbitul: Luaţi-l, îmbobociţi-l. Un vers care stă într-un mesaj pe blog e un vers trist.
@Ciupi: Nu, nu te mai da cu ojă colorată, pînă şi lui Şaptecapete îi plac fiinţele mai cum le-a lăsat natura.
@Şaptecapete: Aşa-i?
Cu căpşoru-n muşuroi te-o pupa vreun cîrtiţoi! Vai...
@Piticul: De tine mi-e tare drag. Aşa de drag că nici nu ştiu ce să-ţi răspund. Mi te imaginez mic, serios, decretînd din senin că "Brînduşele de toamnă nu visează decît cîrtiţe". Ce pot să mai zic... Ăsta e un mare adevăr.
Ei, brînduşile de toamnă mai visează să fie zmulse şi duse în casele de oameni, plăpinde, cu ceapa aceea cumva ruşinoasă, dezvluindu-şi misterul doar celor poticoţi, care le iubesc aşa, fără marafeturi şi şerbeturi...
Să ştii, Pitic, că niciodată n-am smuls o brînduşă cu tot cu bulb. Ar fi mare păcat. Din bulb ies alte flori anul viitor. Eu le rup de la baza tulpinei, uşurel.
Dar am văzut, cu bulb cu tot, la supermarket, în ghiveci. Hm... cam "gonflabile" ele, aşa...
Uuuuuuuuuuuu! Brînduşe gonflabile pentru piticii rătăciţi pe mări şi-oceane... Cam trist... Dar ciuperci gonflabile nu sînt? Dar urşi gonfalbili? Balauri umflaţi cu pompa de la bicicletă?
Sincer să fiu, brînduşile nu le-am prea folosit. Să vedem acum ce o să iasă acum. Am răsfoit o "Enciclopedia naturii" şi m-am uitat mai atent la cîte feluri de brînduşe se pot iţi primăvara sau toamna... În capul meu existau doar cele de toamnă, mov, izbucnind în pîlcuri fragede, plăpînde... Dar dediţeii? Ce sînt dediţeii!?
Uuuuuuu! Piticii ştiu, se mai numesc şi "adormiţe"! Adormiţele au flori mari albastre-vinete... şi vai! sînt şi ele otrăvitoare... Nici un ciupercuţ nu rezistă adormiţelor...
Piticul şi Hobbitul, fără supărare, vă răspund deodată, altfel nu se poate.
Brînduşele de toamnă sînt, desigur, cele care merită adulmecate. Fiindcă primăvara e normal să fie flori peste tot; bietele brînduşe se pierd printre ghiocei şi viorele... Toamna însă, apariţia lor e de-a dreptul bizară, din covorul de frunze uscate.
Ţărăncile care le vînd pe la colţuri strecoară în buchete şi cîte una portocalie... Dar nu vorbim de buchete, ci de pădurea de brînduşe mov, mov, mov translucid, numai mov, nefiresc iţindu-se în păduri, unde abia de bate raza de soare.
Dediţei? Adormiţe? Somnoriţe? Nu le ştiu...
Dar voi ştiţi cocărăii?
P.S.: În computerul meu, în acelaşi folder stau ciupercile cu brînduşele. O zi de octombrie.
Cocărăii? Hm... Nu ştiu... Sînt flori, ciuperci?
Cocărăii sînt nişte flori, mici, albe, cu petale lunguieţe, ascuţite, iar frunze sînt subţiri, verde cu tentă maro-roşcat. Apar primăvara, odată cu ghioceii. Sînt ceva mai mari. Eu îi ştiu de la Piteşti. Însă la Sibiu n-am văzut niciodată, lumea nici n-a auzit aici de ei... Am căutat prin cărţi, pe net, nici urmă de cocărăi. Aşa că nu ştiu denumirea oficială. Şi adevărul e că-i stă ca naiba unei flori în denumirea oficială!...
Piticul a debutat în poezie!
Felicitări pe scufia îmbujorată.
Amuzant e că Piticul susţine că brînduşele visează numai cîrtiţe, în timp ce eu îmi dau doctoratul în cîrtiţe care visează la brînduşe. Bănuiesc că nu e nici o contradicţie, nu?
Păi se visează reciproc! Cîrtiţele pe brînduşe, brînduşele pe cîrtiţi. Cîteodată in visul brînduşelor vin cîrtiţele, altadată în visul cîrtiţelor vin brînduşile... Şi nici nu mai ştiu uneori cine în visul cui se află... e o zăpăceală... Dar Piticul e vigilent, le aşează la locul lor, adică împreună, în visul lui de Pitic!!! Acolo cîrtiţele şi brînduşele nu au calendar... timpul e veşnic, parcă nemişcat...
Trimiteți un comentariu