Mica vacanta floribunda

Un fel de vacanţă floribundă despre care nu vom spune prea multe începe cu vestea că-n casa de la munte a surorii acum nu mai e un pîrş, ci o întreagă familie, iar puii sînt mici, au doar cîteva zile, şi dorm cuibăriţi în prosoape. Cu părere de rău, noi nu înspre ei vom porni. Ci spre sud. Iar aici, de cum vom intra pe străduţa dintre case, va mirosi a flori şi a fructe, aer de după-amiază greu încărcat de miresme, şi vor fi cîrciumărese, şi ochiul-boului, şi zorele trecute, prezente şi viitoare, şi neasemuit de frumoasa şi otrăvitoare datura, cine vrea poate să-i zică ciumăfaie şi să viseze urît dacă soarbe un gram, dar ea tot frumoasă rămîne, şi levănţică uscată în camera de sus, şi motan, şi motani, şi melci hrăniţi cu furtunul, şi primele alune culese de mîna ta din copac. Apoi te plimbi prin oraş şi ajungi lîngă o floarea-soarelui uriaşă, şi acolo vrei fotografiată, aşa, ca să nu mai rîzi de cei care se fotografiază cu una sau cu alta, monumente, nemonumente (ba să rîzi, e de rîs, cum naiba să te postezi lîngă ceva ce îţi place şi să distrugi frumuseţe de poză cu tine), dar acum e de înţeles: facem asta doar ca să dovedim ceva esenţial, şi anume că floarea e mare, iuhuuu, ce mare e ea, nu, ba da, ba nu, să dovedim că noi sîntem mici, iuhuuu, ce mici sîntem noi. Apoi plimbarea continuă, prin oraşul care îţi învie privirea, sînt ziduri vechi şi e iederă şi sînt ornamente aproape devenite ruină şi, deodată, în valurile arşiţei, la doi metri în faţa ta apare un iepure, e un iepure gri în faţa ta pe trotuar, stă pe loc ca şi tine, pe stradă nimeni, doar iepurele, şi hai după el pe alee, ce să facem acum, iepurele ţuşti uşurel, şi papă iarbă şi iar ţuşti mai departe, ceva zice el, dar ce zice, şi sîntem pe Aleea Mamaia, plecăm. Şi tot aşa, şi tot aşa, ce mai vacanţă floribundă cu griji în cocoaşă, şi apoi deodată, înfricoşător, primul apus acolo, lîngă ceasul bisericii de pe Luterană. Ceasul stă.

























Şi-n tren, la întoarcere, vocea atît de răguşită a băieţelului cînd se trezeşte: "Mami, a fost tunel?". Şi ea: "Nu".