...dar deodată senzaţia neplăcută că se afla în întârziere a fost înlocuită în sufletul lui Fiodor de decizia clară şi cumva neruşinat de plină de bucurie să nu se mai prezinte deloc la lecţie – să se dea jos la staţia următoare şi să se întoarcă acasă la cartea lui citită pe jumătate, la grijile lui nelumeşti, la ceaţa de vis în care plutea adevărata lui viaţă, la munca aceea complexă, fericită, devotată care îl ţinea ocupat deja de vreun an. Ştia că astăzi ar primi plata pentru câteva lecţii, ştia că altfel ar trebui să fumeze şi să mănânce iarăşi pe datorie, dar era absolut împăcat cu asta, de dragul acelei lâncezeli energice (totul se află aici, în această combinaţie), de dragul chiulului arogant pe care şi-l permitea. Şi nu şi-l permitea pentru prima oară. Timid şi pretenţios, trăind mereu cu dificultăţi, consumându-şi toată vlaga în urmărirea nenumăratelor fiinţe ce-i licăreau în interior, ca la apus într-un crâng mitologic, nu se mai putea forţa să se amestece cu oamenii nici pentru bani, şi nici pentru plăcere, şi de aceea era sărac şi solitar. Şi, ca pentru a face în ciudă banalului destin, era plăcut să-şi amintească cum o dată, astă-vară, nu se dusese la o petrecere dintr-o „casă din suburbie” numai fiindcă soţii Cernîşevski îl avertizaseră că va fi acolo un bărbat care „probabil l-ar putea ajuta”; sau cum, toamna trecută, nu îşi găsise timp să ia legătura cu un birou de divorţuri care avea nevoie de un traducător – fiindcă lucra la o dramă în versuri, fiindcă avocatul care îi promitea acest venit era exasperant şi prost, şi fiindcă, în sfârşit, a amânat prea mult şi apoi a fost incapabil să se hotărască.
Darul - Vladimir Nabokov
(trad. V.D.N.)
Şi un interviu pe Bookaholic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu