În dreapta era o vitrină cu un papagal stând cu roțile-n sus, vreun vechi decor de la teatru, în stânga era o ușă de lemn proptită pe-o parte, cu tot cu o fereastră atașată, tot vreun decor de demult, pe ziduri vița japoneză abia începea să înmugurească în conuri roșii, infime, deși toți copacii se dăduseră-n stambă de mult, ploua de trei zile, cădeau ornamente din case, buchete foșneau pe trotuarul ambasadei, buluc de presă, microfoane, antene, cuvinte zadarnice și minciuni mult-scorțoase, pălării, pardesie, cravate, miros oribil de pudră, ruj, fixativ, altundeva nu departe alte discursuri, cu și fără cravate, minciuni bărbătești, detronări, cățărări, bătălii cu glezne, glumițe și coate, mă strecuram cu umbrela printre toate acestea, atentă să nu scot nici un ochi, să nu cojesc nici un zid, să-mi acopăr obrazul, și-atunci între papagal și ușă a trecut un copil pe o bicicletă fără pedale, râzând cu fața în sus, împingând cu putere în asfalt, dureros.
2 comentarii:
Foarte frumos!
Mulțumesc, Corcoran. Ziua aia urâtă.
Trimiteți un comentariu