Era o astfel de zi.
Și știam că undeva, nu foarte departe, oamenii se războiesc la grămadă cu orice le iese în cale - și nu neapărat calea lor, nu a lor. Dacă le iese în cale un câine, se luptă toți cu un câine, dar dacă le iese în cale un negru, se luptă cu un negru, dacă le iese în cale o groapă, se luptă cu o groapă, și dacă le iese în cale o cale, se luptă cu calea. Prea mulți oameni pentru un singur câine, un negru, o groapă, o cale. Ați uitat ce vă doare, ce vă bucură, ce vă face flămânzi, ce vă satură, pe voi, ce vă face să râdeți, ce vă face să plângeți, să sughițați, să vă scărpinați, să cântați, desprinși de ciorchine, așa cum vă vine, să oftați, să cădeți, să vă ușurați și apoi să vă ștergeți, să fluierați, să chiuiți, iu, hu, hu - cu tristețe, așa, mai vioi, prăbușiți înăuntru sau înnebuniți de plăcere, pe o singură voce.
(Foto și muzică: VDN)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu