A treia zi. Pisicile casei

Zi de liniște și pace. Să o petrecem fără cuvinte.
Pisicile casei.

Veteranul, gri-șoarece, torcînd și numai cînd îți doarme la picioare, fericit să fie alături de om, se pare că pricepe românește, face tot ceea ce trebuie făcut ca să își arate fericirea, se rotește cu burta în sus, îmbrățișează picioare de om, de scaun și de masă, gîngurește, păsărește, e favoritul meu, poate și fiindcă el zice că eu sînt favorita lui. Toată dimineața ne-am impregnat unul de altul, la masa de sub nuci.





Iar de la bunic trecem la nepot.



Ăsta mic e colosal, încă suge lapte și cade în fund cînd merge, îi tremură picioarele, dar cu toate astea se luptă cu toți, îi aleargă, îi provoacă, taie peluza cu viteza unui jaguar, tropăie deși are o sută de grame. Plus momente de infinită tandrețe.
Aseară am petrecut o vreme ținîndu-l în poală. Mai exact, între palme. A adormit și a dormit așa, neclintit, cum dorm numai pisoii foarte mici, visînd. Tulburată. Să ții o viață între degete, trup mic și atît de fragil, viață exact ca a ta și a oricui. Orișicîtuși de puțin, nu?







Și astfel am introdus-o în poveste și pe pisica mamă. Tînără și suplă.





Și ar mai fi pisicul tată, un tată blînd și cu voce de sopran, și el tandru și iubitor de picioare. Incredibil moment de încredere și dragoste aseară, cînd m-a rugat și s-a lăsat dat jos din vie. Iar jos a însemnat rămîi în brațele mele, rămîn.
Gurile rele zic că s-ar putea ca bunicul gri-șoarece să fie tatăl, nu se știe, familie mare și fericită, ce mai contează?



Altfel, mă străduiesc să reintru în poveste, e greu cînd e atîta poveste în jur, unde e cîrtița care săpa în mine, poate că ea a rămas acasă, poate că nu.
Atîta poveste în jur, dar nimic nu se întîmplă, totul e într-un timp încremenit, în senzații, culori, arome, sunete.
Recitesc, corectez, dacă voi avea puterea să tac și aici, voi reuși să merg mai departe. Orele unei zile sînt imposibil de multe.





Era o astfel de zi.



P.S. de acasă: În Suplimentul de cultură, pagini din Cosmopolis, Don DeLillo, în curînd la Editura Polirom. Spre bucuria pisicilor, fragmentul conține faza cu Șobolanii au devenit monedă de schimb. Și Satie în lift. Enjoy! Aici.